“GIVE 100%

AND

LIVE 100%”

Pe cat de simplu, pe atat de profund, de plin de sensuri si bunastare emotionala.

Zi dupa zi se scurgea, oameni thailandezi minunati imi perindau prin viata, iar felul lor de a trai mi se imbalsama ca un Cocolino dulce in personalitatea mea. Iata ce am invatat eu din calatoria mea prin meleaguri indepartate si calde:

1. Apreciaza si fii recunoscator

Nu e intotdeauna usor. De fapt e al naibii de greu.

Am avut momente in Thailanda cand imi venea sa o iau la fuga din grupul cu care am mers, sa ma infurii si sa ma intreb “de ce?”, cand personalitatile ascutite deranjau…iar ultimul lucru la care ma gandeam era sa fiu recunoscatoare.

Cu totii avem astfel de momente in viata de zi cu zi. Poate prea multe.

Dar am constientizat ca nu realizam nimic fara recunostinta. Abia cand lasam valul vietii sa-si urmeze cursul, cand ne detasam si acceptam totul ca pe o experienta, ca pe o lectie, ca pe un cadou de la care putem invata ceva…TOTUL se schimba.

Am invatat din nou si din nou importanta recunostintei fata de tot ce primesti in cale…mai dulce sau mai acrisor, mai amar sau aromat, mai suav sau mai crocant.

2. Iubeste

“It’s all about love”…singura care vindeca, singura care ne inalta, singura care are magia de a colora si de a ne transforma.

Iubeste viata, iubeste natura, iubeste fiecare clipa, iubeste pe cine doresti sa iubesti…dar este esential sa o facem mai constient, mai prezent, mai plini de bucurie autentica.

Ne inchidem caci este mai simplu, barfim caci este mai facil, judecam caci nimeni nu pare perfect…pierzand astfel esenta vietii: IUBIREA.

3. Daruieste

In plimbarea spre James Bond Island ne-am bucurat de o escapada cu canoe prin grote, lagune si pesteri. Pentru prima oara in viata mea am vazut o Steluta de Mare, mult mai mare decat palma mea, plina de viata si colorata in rosu deschis.

In egoismul meu, care inca ma bantuie, mi-am dorit-o acasa, in Romania, suvenir cica.

Am luat-o in brate si am avut grija de ea, fara sa imi dau seama ca este o forma de viata vie, iar locul ei este in natura, in apa, in peisajul thailandez si nu intr-un colt de camera.

Mi-am dorit sa imi daruiesc cadou steaua de mare.

Din pacate lipsita de apa marii, de flux si reflux, a murit, a palit, si-a pierdut culoare superba si viata din ea. In fiecare dimineata ma uitam la ea si imi ceream scuze, caci era prea tarziu. Viata se scurseze din ea, iar dorinta mea se scurgea din mine.

Sa daruim…mai ales naturii, sa avem mai multa grija de ea.

Sa daruim celor dragi…iubire, alinare, mangaieri si bunatate sufleteasca…caci sunt mai pretioase decat orice suvenir si cadou pompos.

Sa ne daruim noua…dorinta de a fi mai buni in aceasta lume…atat de complexa.

4. Accepta si ai incredere.

Si, ohooohooo, ce usor e de scris, ce dificil de manuit.

Steve Jobs afirma ca putem uni punctele vietii noastre doar la o privire retrospectiva, niciodata inainte: ”Connect the dots and do what you love”.

Poate unele evenimente nu se petrec asa cum visurile ni le picteaza, poate cheltuielile nu se incadreaza in cifrele din excel, poate oamenii nu se comporta conform standardelor noastre mereu in schimbare, poate..si iar poate…si doar poate.

Dar daca am accepta cu mai mare usurinta ceea ce ni se intampla…probabil evenimentele din viata noastra se vor perinda la fel ca inainte…dar seninatatea, linistea noastra sufleteasca si acceptarea si-ar gasi culcus in noi.

Accepta ca nimic nu e perfect si totusi totul este.

Paradoxul vietii.

5. Fii sincer.

 Gandeste, vorbeste si actioneaza corect

In primul rand si cel mai important: TU CU TINE INSUTI.

Mi se spune ca sunt prea directa si uneori prea sincera. Cui ii este dificil sa accepte asa ceva,  pentru mine inseamna ca undeva pe firul sinceritatii si corectitudinii pierde ceva zale.

Buddhistii de acolo mi-au inspirat importanta acestei alinieri, caci astfel esti centrat cu tine insuti, cu ce iti doresti, cu cine esti si cine devii.

Iar in momentul in care esti astfel cu tine insuti, implicit si realitatea ta inconjuratoare se transforma ca o o inlantuire perfecta de cadre dintr-o pelicula intr-o permanenta derulare.

6. Zambeste

Live. Love. Laugh

Eram in mijlocul unui masaj thailandez divin, cand stirile inundatiilor cumplite din Bangkok mi-au lovit retina. O babuta scumpica ce era salvata de pompieri de pe acoperisul casei sale…zambea.

Zambea…da!!!! In timp ce agoniseala ei de o viata era scaldata in namol si apa. Zambea si afirma ca totul are un rost, ca viata merge mai departe si multumeste ca este in viata.

Lacrimi au inceput sa zburde in coltul ochilor, uimita de intelepciunea sa, dar mai ales de seninatatea cu care accepta realitatea. Si de zambetul sau stirb…si totusi atat de autentic.

Sa zambim…la ce avem, la ce nu avem, la ce ne dorim, la ce am pierdut, la ce vom mai primi…Sa zambim.

7. Respecta

Cele cateva zile petrecute in Thailanda mi-au fost presarate cu faimoasa forma de multumire si respect: impreunarea mainilor in zona inimii si plecaciunea ce transmite atat de multa caldura, incantare, dedicare si multumire pura. Un obicei ce poate si-a mai pierdut din semnificatiile de acum sute de ani, dar pentru mine, un occidental in viteza, acest semn de Multumesc m-a uns pe suflet si mi-a facut inima sa tresara.

De am fi cu totii cu un gram de respect in plus pe talerul fiecarei zile si deja viata ar avea o alta greutate spirituala.

Tristeti din copilarie.

Traume ce isi au efecte pe viata.

Priviri de oameni care invata iertarea…si acceptarea.

Si mi-am dat seama…mai intens ca oricand, mai profund decat in toate momentele mele de introspectie, de valoarea lucrurilor marunte:

cat este de importanta o vorba buna unui necunoscut

ce mult conteaza o privire sincera, in sufletul unui om suferind

curcubeul de fericire al cuiva care primeste in dar o floare…fara sa se astepte

o apreciere…fara scop atasat

un mail scris cu daruire…cand nu e ziua ta de nastere

un masaj creionat din mangaieri suave

un covrig unui infometat

o experienta noua cuiva plictisit

laude unui taximetrist demotivat de clienti mofturosi

un zambet unui copil plangand

o imbratisare cand cineva iti plange pe umar

un cantec unei flori si 3 stropi de apa cand e insetata

o cafea cu aroma unui somnoros

sustinerea unui prieten daramat de asa zisele greutati

sa donezi…cu sufletul deschis

sa primesti si sa oferi…neconditionat

sa ai incredere in tine si in oameni

sa traiesti cu pasiune si chef de viata

sa spui unei casiere pe nume

sa iti suni prieteni uitati prin amintiri si sa le multumesti

un “Te Iubesc” parintilor pe care ni i-am ales

sa imprumuti pe cineva care nu are cu ce sa isi ia de mancare

o alinare si o alintare unui caine vagabond pe strada

Dincolo de pacea in lume, dincolo de evenimente pompoase pentru ajutorarea strainilor, dincolo de donatii anonime prin sms, de newslettere pompoase…

cel mai important…

ESTE SA ATINGEM VIATA CELOR DIN JURUL NOSTRU

Poate ca pare putin…ratiunea lipeste eticheta de nesemnificativ…si cu toate acestea…nimic nu se compara cu aceste cadouri minuscule ale vietii in viata noastra…

cand mai putin le asteptam…sau cand nu le asteptam deloc.

Aleg sa ating pe cei din viata mea…

cu un zambet

cu o alinare

cu un cuvant frumos

cu o mangaiere

Si astfel simt ca viata mea se schimba,

se transforma in cea pe care mi-o doresc la nivel global.

“Be the change you want to see in the world” se transforma

intr-o experienta zilnica.

O aventura de neuitat prin clipele minunate ale fiecarei zile

pe care o primesc de la Univers.

Si daca toti am aplica aceste mici daruri in viata noastra…

ce lume frumoasa s-ar asterne, ca fulgii de nea in prag de iarna.

Mama pusese in el sperantele ei de a fi a avea o familie si un copil perfect cu care sa le demonstreze celorlati ca este o femeie matura si resposabila si ca parintii ei pot avea incredere in ea. Pentru ea baietelul era un fel de garantie ca este in randul lumii si ca este capabila sa tina un sot si sa ingrijeasca un copil.

El devenise brusc singura ratiune si bucurie de a fi ceea ce il cam stanjenea pe baietel, care ar fi vrut ca mama lui sa se bucure din orice si pentru orice si sa nu il considere un fel de pret pe care trebuie sa il plateasca pentru o imagine si un statut acceptat de ceilalti.

Tata pusese si el speranta ca baietelul sa fie tot cee ce nu a fost el niciodata,  ba inca si ceva in plus, pentru a arata lumii intregi ce gene bune si puternice are el si ce lucruri incredibile poate sa isi invete copilul sa faca. Nu prea stia el, tatal ce va face in postura aceasta, dar spera ca inca de la primele zile sa inceapa sa construiasca in baietel, personalitatea si caracterul barbatului puternic care si-ar fi dorit el sa fie.

Baietelul se temea de momentul in care tatal se va simti inselat in asteptari si obligat sa aiba grija de un copil care era atat de departe de ceea ce isi imaginase el ca va fi.

Asa ca baietelul mai inainte de a se naste isi dadu seama ca ai lui parinti nu il asteptau de fapt pe el, ci se asteptau pe ei, fiecare avea o versiune proprie a viitorului sau si nici una nu corespundea cu menirea cu care venea el pe pamant. Cand si-a dat seama de asta, s-a intristat putin.

Ingerul sau pazitor care nu il lasa o clipa singur, il intreba:

- Dragul meu, ar trebui sa te bucuri ca te nasti.  Si in loc de asta tu esti trist, atat de trist, incat in ochisorii tai inca nesarutati de lumina vad toata suferinta lumii! Ce s-a intamplat?

- Ce sa se intample, mi-am dat seama ca parintii pe care mi-am ales nu ma asteapta pe mine asa cum sunt, ci se asteapta pe ei! Nu stiu daca pot sa le implinesc atatea asteptari si mi-e teama ca ii voi supara tare. Asa ca m-am gandit sa nu ma mai nasc, poate data viitoare vor primi copilul pe care si-l doresc! Eu acum nu sunt un copil sunt o ambitie. Stiu sa fiu doar un copil!

- Ei, dragul meu copil al luminii inca nenascute. Asa sunt toti parintii, nu te mai ingrijora. Cand ii mai simti astfel, adu-ti aminte ca nu tu ai venit sa le implinesti asteptarile si sa te lasi crescut de ei. Ai venit sa ii cresti, sa le deschizi mintea si sufletul, sa le aduci aminte cine sunt cu adevarat, sa le pui in fata situatii care sa le arate cat de puternici sunt si cat de mult pot invata si pot sa rezolve doar de dragul tau, cat de mult ii poate bucura un zambet sau un gest care nu costa nimic, ce multe pot face cu o vorba buna spusa din suflet.

Copilul clipi neincrezator.

- Eu sa ii cresc?

- Da! Asa a fost de cand lumea, chiar daca oamenii mari au impresia ca ei sunt cei care cresc copiii, adevarul divin este ca toti copiii vin sa isi creasca parintii, asa ca dragul meu ai rabdare cu ei:

• uneori nu te vor asculta si vor face numai ce vor ei,dar tu sa ai intelegere si iubire sa astepti sa mai creasca si sa inteleaga consecintele faptelor lor,
• vor incerca sa te forteze sa faci tot ceea ce nu au facut ei, sa nu te lasi si sa iti urmezi inima, asa vor invata si ei ca este bine sa dea curs imboldurilor si sa faca ceea ce ii bucura.
•  Uneori te vor pedepsi, dar sa stii ca asta o fac doar pentru ca le este frica de ei. Si astfel se pedepsesc singuri, asa ca ramai acolo langa ei, senin si iubitor si nu raspunde cu rau la rau, arata-le ca ii ierti si in felul acesta vor invata puterea iertatoare a iubirii.

Mergi pe lume ca sa iti cresti parintii si este posibil ca intr-o zi cand vei fi crescut, sa uiti toate astea.

Dar stai linistit ca atunci iti voi trimite eu un copil care sa iti aduca aminte!

Copilul zambi senin.

- Ingere, imi promiti tu asta solemn? Juri pe aripile tale?

- Da dragul meu, jur pe aripile si zborul meu, ca daca voi vedea ca uiti iti voi trimite cati copiii vei avea nevoie pentru a-ti aduce aminte ca viata este o bucurie ce trebuie traita cu suflet de copil nenascut!

- Stiu cine sunt!

Si Dumnezeu a raspuns:

- Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu?

Sufletelul a strigat :

- Eu sunt Lumina!

Dumnezeu a zambit cu drag:

- Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina.

Micul Suflet era extrem de fericit; tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere.

- Oau ! spunea Micul Suflet, “asta e grozav!”

Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este. Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus :

- Acum ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt ?

- Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat? il intreba Dumnezeu.

- Pai, raspunse Sufletelul, una este sa stiu ce sunt si cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.

- Dar tu chiar Esti Lumina! ii raspunse Dumnezeu cu un zambet larg.

- Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plangea Micul Suflet.

- Asa deci ? raspunse Dumnezeu razand in barba-i, ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.

Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba :

- Ar fi totusi un lucru…

- Ce?  intreba Sufletelul.

- Pai, exista doar Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce esti tu, si astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa experimentezi Ceea ce Esti atata vreme cat nu exista opusul a ceea ce esti.

- Adica ? intraba confuz Micul Suflet.

- Hai sa ne gandim in felul urmator, ii spuse Dumnezeu: tu esti ca o lumanare in Soare. Esti acolo impreuna cu alte milioane, miliarde de lumanari pentru a crea Soarele. Si Soarele nu ar fi el insusi fara de tine; el nu ar fi Soarele fara una din lumanarile sale… si fara tine el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai straluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca fiind Lumina cand tu esti in Lumina?

- Pai, ii raspunse Sufletelul, tu esti Dumnezeul, gandeste-te la o solutie…

Dumnezeu zambi din nou si-i spuse :

- Am gasit deja solutia. Pentru ca nu te poti vedea ca fiind Lumina atata vreme cat tu esti in Lumina, atunci te vom inconjura cu intuneric.

- Ce este intunericul ? intreba Micul Suflet.

- Este ceea ce tu nu esti.

- Imi va fi frica de intuneric ? intreba Micul Suflet.

- Doar daca alegi tu sa-ti fie frica. Nu are de ce sa-ti fie teama, decat daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam; doar ne prefacem ca e intuneric.

- Aaa ! exclama Micul Suflet, deja m-am linistit.

Apoi Dumnezeu il explica ca pentru a putea experimenta ceva anume, exact opusul starii respective va trebui sa apara :

- Si asta este un mare dar, pentru ca fara aceasta nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunosti Caldura fara ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Incet, Stanga fara Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci.

Si astfel, incheie Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului, nici sa nu-l blestemi. In schimb fii Lumina in Intuneric si nu te intrista din cauza lui. Atunci vei sti Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor sti asta.

Lasa-ti Lumina sa straluceasca pentru a afla si ceilalti cat de special esti.

- Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada cat de special sunt? intreba Micul Suflet.

- Bineinteles! raspunse Dumnezeu razand; este perfect in regula!

Dar aminteste-ti, “special” nu inseamna “mai bun”. Totii sunt speciali, fiecare in felul sau. Desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta. Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei speciali la randul lor doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca esti special.

- Minunat ! radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie, pot sa fiu oricat de special imi doresc!

- Si poti sa incepi lucrul acesta chiar acum!  ii mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie impreuna cu Micul Suflet. Apoi, il intreba :

- In ce mod iti doresti tu sa fii special ?

- Nu inteleg… raspunse Micul Suflet.

- Pai, a fi Lumina inseamna a fi special si a fi special are multe aspecte.

Este special sa fii bun.

Este special sa fii bland.

Este special sa fii creativ.

Este special sa fii rabdator.

Poti sa-mi spui in ce fel ai mai putea sa fii special?

Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment :

- Ma pot gandi la multe feluri de a fi special! exclama Micul Suflet.

Este special sa fii de ajutor.

Este special sa fii darnic.

Este special sa fii prietenos.

Este special sa fii bun fata de altii.

- Intr-adevar,  ii raspunse Dumnezeu, iar tu poti sa fii toate acestea sau orice parte iti doresti, oricand! Asta inseamna sa fii Lumina.

- Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau sa fiu special fiind iertator. E special sa fii iertator?

- O da! e foarte special.

- Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa experimentez ce inseamna sa fii iertator.

- Bun, spuse Dumnezeu, dar inainte ar trebui sa stii ceva.

Micul Suflet devenea putin nerabdator. Parea ca mereu apar unele complicatii.

- Ce anume ar trebui sa stiu? ofta Micul Suflet.

- Nu ai pe cine sa ierti…

- Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.

- Nimeni! raspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu exista nici macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin decat perfect. Uita-te in jurul tau!

Abia atunci observa Micul Suflet marea multime ce se adunase in jur. O multime de suflete venisera din toata imparatia, pentru ca se raspandise vorba cum ca Micul Suflet purta aceasta conversatie cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda.

Privind in jurul lui, Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat, mai putin magnific, pai putin perfect decat el insusi. Atat de minunata si stralucitoare era multimea din jur incat Micul Suflet abia o putea privi.

- Atunci pe cine ai putea ierta ? intreba Dumnezeu.

- Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se imbufna MiculSuflet. Imi doream sa experimentez iertarea. Doream sa aflu cat e de special sa fii iertator.

Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist. Dar chiar atunci un Suflet Prietenos iesi din multime si si apropie.

- Nu te intrista Suflet Micut, ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.

- Da ?!? se lumina Micul Suflet, dar cum?

- Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti.

- Poti face tu acest lucru ?

- Cu siguranta!, ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar in viata ta urmatoare si sa ma comport in asa fel incat tu sa ai pe cine ierta.

- Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, intreba Micul Suflet. Tu, care esti o fiinta atat de perfecta! Tu, care vibrezi atat de putermic incat abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti incetinesti vibratia atat de mult incat Lumina ce-o radiezi acum sa se transforme intr-un Intuneric dens ? Ce te-ar putea face pe tine – care esti atat de usor incat dansezi deasupra stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului – sa apari in viata mea si sa comiti asftel de lucruri ?

Micul Suflet fu suprins de raspuns.

- Nu fi atat de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos si tu ai facut acelasi lucru pentru mine. Nu-ti amintesti? Ohooo, am dansat de multe ori impreuna, noi doi. Am dansat impreuna de-a lungul vreacurilor. Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri. Tu doar nu-ti amintesti.

Am fost amandoi un Tot.

Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul, Stanga si Dreapta, Aici si Acolo, Acum si Atunci. Am fost Femeia si Barbatul, Bunul si Raul, am fost amandoi si Victima si Asupritorul. Astfel ne-am intalnit de nenumarate ori, noi doi, fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea experimenta Ceea ce Suntem cu Adevarat.

Sufletul cel Prietenos  explica mai departe:

Voi veni in viata ta urmatoare si voi fi «cel rau» de data asta. Iti voi face niste lucruri groaznice, si abia atunci tu vei putea experimenta cum e sa fii Cel care Iarta.

- Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator? intreba Micul Suflet putin speriat.

- Pai, ne vom gandi noi impreuna la ceva, raspunse Sufletul cel Prietenos facandu-i un semn cu ochiul.

Sufletul cel Prietenos devenise deodata serios si spuse cu o voce slaba :

- Ai avut dreptate inainte, sa stii.

- La ce te referi ?

- Va trebui sa-mi incetinesc vibratiile si sa devin violent pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea placute…Va trebui sa ma prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt defapt. As avea o favoare sa-ti cer.

- Cere-mi orice! striga Micul Suflet, incepand sa danseze si sa cante: Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator!

Atunci MiculSuflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tacut.

- Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Esti un inger sa faci toate acestea pentru mine…

- Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger, interveni Dumnezeu.

Toti sunt ingeri.

Aminteste-ti asta mereu: Eu va trimit doar ingeri.

Si atunci MiculSuflet nu-si dori nimic mai mult decat sa indeplineasca dorinta prietenului sau:

- Ce pot sa fac pentru tine ?

Sufletul cel Prietenos raspunse:

- Atunci cand te voi lovi si te voi izbi… in momentele in care iti voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi, in chiar acel moment… aminteste-ti, te rog, Cine Sunt cu Adevarat.

- Oooo, imi voi aminti! plangea Micul Suflet, iti promit! Mi te voi aminti exact asa cum esti acum, aici.

- Bine, raspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atat de bine, incat voi uita si eu la randul meu. Si daca nu iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat, s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Si daca uit Cine Sunt, s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti. Si astfel vom fi amandoi pierduti. Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina si sa ne aminteasca amandurora Cine Suntem.

- Nu, nu vom uita, ii promise MiculSuflet, iti voi reaminti eu. Si iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar  – sansa de a experimenta Cine Sunt cu Adevarat.

Si astfel cei doi cazusera de acord. Micul Suflet isi incepuse noua viata, emotionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special si entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special numit Iertare.

Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca experienta Iertarii, si sa multumeasca oricarui suflet care facea acest lucru posibil. Si ori de cate ori un nou suflet aparea in preajma lui, chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie ori tristete – dar mai ales daca ii aducea tristete – Micul Suflet isi amintea ce-i spusese Dumnezeu :

- Adu-ti aminte, eu va trimit doar ingeri.

Neale Donald Walsch

“The Little Soul and The Sun”

Cu litere ce alergau in fata mea.

Cu peisaje de un verde sublim ce-mi incantau ochii.

Parfumul fericirii de moment…ma imbalsama.

Si apoi zeci de ganduri, o pleiada de amintiri placute din trecut ma invaluia, dorinte asternute pe foile agendei mele susurau dorinta de a deveni realitate. Pentru o clipa am fost prezenta.

Apoi, incet si sigur am alunecat pe topoganul trecutului si am sarit pe trambulina viitorului. Ganduri gri si intunecate, vorbe din copilarie, frici din adolescenta proiectate in anii ce inca nu s-au prezentat la usa vietii mele…si-au facut lacas in sufletul meu.

Si atunci am decis sa incerc un EXPERIMENT!

Macar o zi sa las trecutul in cufarul zilei de ieri, sa ii dau drumul viitorului sa zboare ca un balon in zare…si sa iau prezentul asta de o coada si sa-l savurez.

Zis si facut.

Am trait sentimente uimitoaaaare, dincolo de frici si ganduri distructive…

Am ras ca un copil in timp ce ma chinuiam sa dau gol cu o minge curcubeu la o poarta de fotbal pentru copii…

Am savurat un lapte cu cacao cu mustacioare si veselie in inima de copil…

Am condus pe carari de munte departate de privirile turistilor…

Am alergat si m-am invartit intr-un camp de flori de munte colorate…

M-am asezat pe iarba plina de viata si o familie intreaga de furnici, la fel de plin de viata, mi-a “gadilat” pielea…

Am mangaiat ca niciodata, plina de iubire si daruire…dincolo de incertitudini si  dezamagiri…

Am daruit prezentului ce aveam in mine si m-am lasat in aripile Universului…

Am cules fragute si am admirat natura aceasta splendida…

De fiecare data cand ma suprindeam cu trecutul sau viitorul ascuns sub maneca, ma scuturam si ziceam: “Iti multumesc ca esti asa doritor sa impartasesti cu mine, dar nu e momentul. Go…esti liber”.

Am cazut si in capcana faptelor si evenimentelor din trecut si in temerile de viitor, am savurat amintiri dulci si am gustat din puzzle-ul viitorului.

Da…nu am fost prezenta 100%, dar nici nu imi mai pasa.

Am fost acolo, vie, zburdalnica si vesela.

Am lasat iubirea si fericirea din mine sa danseze, sa traiasca.

TRAIESTE SI TU ACUM!

Sincer, te PROVOC!!!!

Merita din plin.

O singura zi.

Macar o ora.

Macar putin.

Macar mai mult.

DOAAAR INCEARCA SI TU!

Sa lasi totul deoparte si bucura-te de ceea ce faci acum:

curatenie, te plimbi, cumparaturi, mancare, munca, scrii, citesti, lenevesti, bati cuie, calatoresti, plangi, razi…ORICE AI FACE…FII ACOLO!

Si cum o sa fac asta?

De acum inainte privi-voi toate lucrurile cu iubire si ma voi naste din nou.

Voi iubi soarele, pentru ca imi incalzeste oasele; voi iubi si ploaia, pentru ca imi curata spiritul; voi iubi lumina, pentru ca imi arata calea; voi iubi si intunericul, pentru ca imi arata stelele. Voi spune buna venit fericirii, pentru ca ma face marinimos; si voi indura si tristetea, pentru ca-mi deschide sufletul.Voi aprecia recompensele, pentru ca ele mi se cuvin; voi spune bun venit si piedicilor, pentru ca ele sunt cele ce ma incearca.

Voi intampina aceasta zi cu iubire in inima

Si cum voi vorbi?

Imi voi lauda dusmanii si ei imi vor deveni prieteni; imi voi incuraja prietenii si ei imi vor deveni frati; voi cauta intotdeauna motive sa laud; niciodata nu imi voi gasi scuze sa barfesc. Cand voi fi tentat sa critic, imi voi musca limba, cand voi merge la rugaciune o sa strig din toti rarunchii.

Voi intampina aceasta zi cu iubire in inima

Si cum voi face?

Voi iubi toate felurile de oameni, pentru ca fiecare dintre ei are calitati ce merita admirate, chiar daca uneori sunt ascunse. Cu iubire voi sfarama zidul de suspiciune si ura pe care si l-au construit in jurul inimii lor si in loc voi construi poduri, astfel ca iubirea mea sa intre in sufletul lor.

Voi iubi ambitioasii, pentru ca ei ma pot inspira! Ii voi iubi si pe cei ce esueaza, pentru ca ei ma pot invata.

Voi iubi regii, pentru ca ei sunt totusi oameni, ii voi iubi si pe cei umili, pentru ca ei sunt divini. Ii voi iubi pe cei bogati, pentru ca sunt totusi singuri; ii voi iubi si pe cei saraci, pentru ca sunt atat de multi. Ii voi iubi pe cei tineri pentru credinta pe care o au; ii voi iubi pe cei batrani pentru intelepciunea pe care ti-o daruiesc. Ii voi iubi pe cei frumosi pentru ochii lor plini de tristete. Ii voi iubi pe cei urati pentru sufletul lor impacat.

Voi intampina aceasta zi cu iubire in inima

Dar cum voi intampina reactiile celorlati?

Cu iubire.

Tot asa cum iubirea este arma cu care deschid inimile oamenilor, iubirea este si scutul care respinge sagetile urii si sulitele furiei. Scutul ma va sprijinii in mijlocul pietei, dar si cand voi fi singur.

Voi intampina aceasta zi cu iubire in inima

Si cum ii voi infrunta pe cei pe  care-i voi intalni?

Intr-un singur fel. In liniste si spunandu-le in sinea mea: “Te iubesc”.

Astfel spuse, in liniste, aceste cuvinte vor straluci in ochii mei, sprancenele mele se vor descreti, zambetul imi va reveni pe buze si vocea mea va deveni mai sonora…iar inima lui se va deschide.

Voi intampina aceasta zi cu iubire in inima

Si cel mai mult ma voi iubi pe mine insami/ insumi.

Atunci voi fi plin de zel in a cerceta tot ce intra in trupul, in mintea si in sufletul meu. Niciodata nu voi fi prea ingaduitor cu cererile trupului meu, ci, mai degraba, voi avea grija de el prin curatenie si moderatie.

Nu-i voi permite niciodata mintii mele sa fie atrasa de rau sau deznadejde, ci, mai degraba, o voi intalta la cunoasterea si intelepciunea celor vechi.

Nu voi permite vreodata sufletului meu sa se simta multumit si satisfacut de sine, ci mai degraba, il voi hrani cu meditatie si rugaciune.

Nu voi permite inimii mele sa devina amarata si mica, ci, mai degraba, o voi deschide tuturor, iar ea va creste si va incalzi pamantul.

Voi intampina aceasta zi cu iubire in inima

De acum inainte iubi-voi omenirea intreaga. Din aceasta clipa, voi arunca din mine orice ura, pentru ca nu am timp de ura, ci doar de iubire.

De astazi, voi face primul pas pentru a deveni om intre oameni. Chiar daca n-as avea alte calitati, pot reusi doar prin dragoste. Fara ea, chiar daca as avea toata cunoasterea si istetimea din lume, voi esua.

Voi intampina aceasta zi cu iubire in inima

Citat din OG MANDINO

Cel mai vestit vanzator din lume

- Tati, pot sa te intreb ceva?

- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal

- Tati, cati bani castigi pe ora?

- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.

- Doar vreau sa stiu…Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?

- Daca trebuie sa stii …castig 50$ pe ora.

- Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal s-a infuriat:

- Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii.

Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa . Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.

Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca: “Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des”.

S-a dus la usa baiatului si a deschis-o.

- Dormi? Dormi? a intrebat….

- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.

- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$.

- Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a strigat. Dupa aceea a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.

Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.

- De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.

- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine ???? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.

Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata pentru familia lor. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre.

Sa ne straduim sa daruim din timpul nostru celor pe care ii iubim.

Daca azi murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, in cateva ore.

Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma o sa simta pierderea pentru tot restul vietii lor!

Autor Anonim

PARADISUL ESTE ACOLO UNDE ESTI TU!

TU ITI CREEZI PARADISUL, nu trebuie sa alergi dupa el.

Nu e la capatul lumii, nu e in destinatia turistica de pe desktop, nu e in masina noua, nu e in iubire…

Este in tine.

Aici.

Acum.

Azi am redescoperit paradisul la ghena de gunoi, intr-un bloc de garsoniere, la etajul 8…admirand un apus feeric.

Atataaaa fericire…din aceea dulce,

..fara atasamente…

…fara motive…

…fara ancore…

…fara…nimic.

Fericirea simpla, dinuntru, expandandu-se ca lumina unui rasarit sublim.

Fericirea dezbracata, in toate culorile vietii, imbalsamata in aroma zambetelor…

DA!!!

Putem alege sa fim fericiti…

sau

putem imbratisa victimizarea, acuzarea, blamarea.

E doar o alegere!

Eu aleg sa simt fericirea in paradisul vietii mele.

Tu ce alegi?

]]> http://alinatanase.wordpress.com/2011/06/14/paradisul-de-la-ghena-de-gunoi/feed/ 1 alinatanase http://alinatanase.wordpress.com/2011/06/09/despre-dragoste-casatorie-fericire-viataaaa/ http://alinatanase.wordpress.com/2011/06/09/despre-dragoste-casatorie-fericire-viataaaa/#comments Thu, 09 Jun 2011 16:01:34 +0000 alinatanase http://alinatanase.wordpress.com/?p=2570 ]]> Intr-o zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este dragostea.

Socrate i-a raspuns:

- Du-te pe campul din apropiere si adu-mi cel mai frumos spic de grau pe care il vei gasi, dar tine cont ca nu ai voie sa
faci decat o singura incercare.

Platon l-a ascultat fara sa cracneasca si s-a intors dupa o vreme fara a aduce nimic cu el.
Socrate l-a intrebat ce se intamplase, iar Platon l-a lamurit:

- Atunci cand am intrat in lanuri am zarit un spic inalt si frumos, dar m-am gandit ca poate voi gasi un altul si mai maiestos, asa ca am mers mai departe. Am cautat in zadar dupa aceea, caci nu am aflat nici un alt spic asemeni celui dintai, asa ca nu ti-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.

Intr-o alta zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este casatoria.
Socrate i-a zis:

- Mergi pana la padure si taie-mi cel mai mandru si mai chipes brad, dar adu-ti aminte ca nu ai voie sa faci decat un singur
drum pentru asta.Platon a facut intocmai si a revenit dupa un timp cu un brad nu tocmai inalt si nu foarte frumos, dar indeajuns de aratos.
Socrate l-a intrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a raspuns:
- Am vazut niste brazi foarte falnici in drumul meu prin padure, dar mi-am amintit ce s-a intamplat ultima data, cu spicul de grau, asa ca l-am ales pe acesta. Mi-a fost teama ca daca nu il iau cu mine ma voi intoarce din nou cu mainile goale, desi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zarit.
Socrate i-a spus: Aceasta este casatoria.

Cu o alta ocazie, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este fericirea.
De aceasta data, Socrate l-a indrumat:

- Du-te pe malul raului si culege cea mai frumoasa floare pe care o vei gasi, dar tine seama ca nu poti sa alegi decat o singura data. Platon a facut asa cum i s-a cerut si, la intoarcere, a povestit: Am vazut aceasta floare langa rau, am cules-o si
m-am gandit ca este cea mai frumoasa dintre suratele ei. Desi am zarit si alte flori minunate, continui sa cred ca aceasta este fara egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.

Cu un alt prilej, Platon si-a intrebat invatatorul ce este viata.

Socrate i-a cerut sa faca un nou drum in padure si sa aduca de acolo cea mai frumoasa floare care ii va iesi in cale.

Platon a plecat de indata, gata sa isi duca la indeplinire sarcina.

Au trecut trei zile, dar el nu si-a mai facut aparitia. Socrate a mers si el in padure, sa isi caute ucenicul.In cele din urma,

l-a descoperit in mijlocul unei poiene. Socrate l-a intrebat daca adescoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a aratat-o, rasarind din pamant chiar langa el. Invatatorul l-a intrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus:

- Daca faceam asta, s-ar fi vestejit curand. Chiar daca nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai tarziu. Asa
ca am stat in preajma ei atunci cand a inflorit, iar atunci cand se va ofili voi cauta o alta, la fel de frumoasa. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare ca stii deja adevarul despre viata.

Concluzii:

Dragostea nu inseamna perfectiune…

Casatoria nu trebuie sa fie o alegere perfecta, ci sa devina una…

Fericirea este o stare de spirit autocastigata de alegerea facuta…

Viata este bucuria de a fi impreuna…

Ma proiectez in viitor…

Alerg printre amintiri si zburd prin iluzii…

Dar din cand in cand prezentul ma surprinde cu minunatia lui si ma las imbratisata in clipe.

Si deschid larg bratele si zambesc singura.

UN astfel de moment a fost ieri.

La metrou. Pe peron. Cu muzica de Buddha Bar cantandu-mi in urechi, la maxim…

Am inchis ochii si pentru cateva secunde parca nu mai eram. Eram si nu eram. Totul era perfect, sublim, diafan.

Am inceput sa zambesc singura, cu ochii inchisi, pe peron.

Si in urmatoarea secunda un metrou a intrat in statie, in timp ce un altul pleca de pe peronul opus.

Fire de par se zbenguiau. Lacrimi de fericire dansau in ochii mei. Milioane de fiori ma cutremurau.

Si eu am simtit ca totul este perfect. In acel curent ma simteam totul si nimic.

Si inauntrul meu am simtit fericirea de a FI.

Pentru cateva secunde…

…expandate.

Iar apoi…Am iesit de la metrou.

Pe scari, soarele-mi scalda ochii. Iar picaturi fine de ploaie imi sarutau fata.

Din nou am inchis ochii si m-am bucurat ca un copil de fiecare firicel de ploaie si fiecare fascicol de lumina.

Si fericirea a explodat din nou.

Pentru cateva secunde…

Si a meritat.

Mi-ar placea sa fiu un alchimist al timpului si al trairilor si sa transform secundele in…”mai multe si mai multe secunde”.