Azi
pentru prima oara in viata mea,
am mers intr-un orfelinat de copii pentru a le oferi imbratisari gratis…
Am plecat cu un zambet sincer,
cu mainile desenate cu carioca, de la degete pana la coate,
am desenat alaturi de ei,
ne-am invartit si
am ras ca un copil.
Atata veselie ascunsa in suflete atat de pustii,
atat de avide de afectiune si atentie.
Doamne, ce norocosi suntem noi toti, cei care avem acasa parinti,
pe care sa ii sunam,
sa le spunem cat de mult ii iubim
pentru toata iubirea cu care ne-au crescut.
Mami, tati…va iubesc.
PS: Si pe tine, Bobita.
